Mănunchiul tinereţii

Râzând, glumind fac parte din mănunchi,
Firave glasuri, tinere vlăstare,
Seva îşi trag din personalul trunchi,
Ce a rodit din rădăcini lăstare.

Nu văd, n-aud nimic în preajma lor,
Şi fiecare parcă-şi dă talente,
Băieţi pe lângă fete parcă zbor,
Din mărunţişuri fac evenimente.

Cei mai tăcuţi, sensibili, emotivi,
Trăirile intense iau în joacă,
În sentimente sunt intuitivi,
Tinereţea-i vârsta ce provoacă.

Copilăria dulce nu se-ntoarce,
Impulsul minţii domină trăirea,
Tineri fiind au voie să se joace,
Mult mai târziu îşi vor afla menirea.

poezie de Viorica Pop din Paşi spre viaţă (noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!