Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când îngerii iubesc...
Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc ușor
sub roua zorilor...
Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!
Cenușa amurgului
îi mai rănește uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.
Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenușa apusurilor dureroase,
uită chiar și barba lânoasă
și glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
Și iartă...
În cuiburile mici ale oamenilor,
lacrimile cristaline scot un clinchet ciudat
când îngerii iubesc...
poezie
de
Elena Contoman
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice