Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Darurile nopții
E-aproape Noaptea, bruna zână.
Sfioase stele lucitoare
Ascund târzii raze de soare,
Cu Seara, șoaptele îngână.
Astâmpără cu cântu-i moale
A puilor nebună joacă,
Îndoaie ritmuri ca de toacă,
Suflările muncesc domoale.
Se lasă ea. Preschimbă tot,
Își cheamă umbrele acum,
Presară liniștea pe drum,
Fiorul e al ei nepot.
Din coșul plin cu acadele
Și felurite roade-mparte,
Citind pe nume dintr-o carte,
Ochește trupuri prin perdele.
Ici lasă mărul pe pervaz,
Aude sfadă-n urma ei
Și zidurile nasc scântei,
Iar Neagra râde, face haz.
O văd că-mi face semn și mie,
Grăbită e neașteptata,
Și taciturna este gata
Ca să îmi vină-n ospeție.
Mi-ntinde palma într-o doară,
Să iau, să nu iau bunul ei?
Primesc, și-n zbor de funigei
Năluca se strecoară-afară.
Și darul ei l-ating în taină,
Îl duc spre tâmplă și ascult:
Îi simt o zbatere-n tumult
În a singurătății haină.
Cu coaja-i rumenă mă-mbie
Al nopții har să îl degust
Și gura-mi lacomă de must
Se strânge-n poftă spre bărbie.
Dar buzele-mi rămân închise,
Poate-i amară zeama lui...
Renunț și-l dărui golului
Din cameră și cad în vise.
În ele Noaptea este Zi
Și Ziua-n sora ei se schimbă,
La geamuri calde zâne plimbă
Panere cu-mpliniri târzii.
poezie
de
Gabriela Gențiana Groza
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice