Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Gânduri agățate în pleoape de noapte
Sunt eu în înălțimi sau prăpăstii
în gânduri prăbușit?
Și totuși îmi aduc aminte
că lumea în două sunete, ascultă!
s-a împărțit
Chiar dacă și-n stânga sau dreapta
există lumină sau întuneric
și chiar de nu-i cerul și pământul
într-o singură inimă împărțit,
între aortă cu stânga și cu dreapta-n cameră despărțit,
eu ramân atârnat între cer și pământ, cu mare obidă
și aștept să cobori să te văd, fără vină
Și chiar de-i durere cu tresărire și tremurândă sclipire
ploaia nu poate spăla sau separa
ce-i nord de sud, prin opreliști de aducere, în amintire
Gândurile nopții nu pot opri venirea zilei de mâine
care se sprijină pe cea de ieri și cea de alaltăieri
și pe amintirea existenței mele
Iar geamul privirii tale poate distorsiona chiar clovnii
pe ce-i urâți făcându-i frumoși, și-n a ta privire
punându-le zâmbet fals pe buze de gânduri
chiar dacă au fost sau sunt astăzi
frumoși, în a ta amintire
Apoi natura-n mine se răzvrătește-n culori
și protestează când grădina-n urma ploii
rămâne plină de flori și de bruieni care par senine
Ea-i neplivită de a ta privire
și fără lenea timpului și incoștiența existenței văzduhului
mă îndemnă, atenție!
prin vânt de nori să văd pasăre
care se ridică-n inimă mică sau mare
spre albastre și frumose zări
acolo unde cerul și pământul formează un destin
de veacuri privit, cu rămânere-n amintire
poezie
de
Viorel Muha
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice