Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Rămâi în răstignire
Vor râde crunt, amarnic și tu vei fi subiectul.
Vor face comparații pe teme seci, banale...
Cu neagră ignoranță îți vor schița portretul,
Mizeria din suflet ți-o vor așterne-n cale.
Să nu îi iei în seamă, ba chiar să-ți fie milă
De lumea lor îngustă, lipsită de lumină!
Să nu le cauți vină, nici sentiment de silă
Să nu te invadeze nu știu câtă rugină
Le macină văzduhul, portița de scăpare
Din lanțurile humei, prin care împietrirea,
Le-ngroapă veșnicia și orice vindecare.
Tu, roagă-te în taină, să-i fulgere trezirea.
Și doar imaginează-ți, puteai fi tu acela
Pe care aparența nălucilor umane,
De la-nălțimi de visuri, să îi împingă schela,
Căzând în golul lumii, la neputință-n coarne.
Să nu te doară scopul pe care-l venerează,
Ci intuiește taina din spatele pornirii...
Nu ei dețin controlul. Ceea ce-i guvernează,
E-o forță mult mai mare părintele-amăgirii.
Rămâi în răstignire și-ncrede-te în rana,
Ce-ți întărește pieptul în fața loviturii.
Și dacă, totuși, lupta îți va strâmba coloana,
Rămâi fidel iertării, dar și dușmanul urii.
poezie
de
Evelin L. Ș. Andrei
din
Vă las pe voi să fiți poeți
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice