Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mama Carey (După cum mi-a povestit Nostromul)
Mama Carey? E mama relelor și-a fiecărei vrăjitoare,
Iar toate vrăjitoarele-s niște dezmățate;
Ca gacică, arată bine, dar problema care doare
Este că-i plac prea mult navele și marinarii, frate;
Locuiește pe-un aisberg din nord, într-adevăr,
Iar de soț l-a ales dintr-o mulțime de bărbați
Pe Davy Jones* și-și piaptănă bâliile din păr
Cu oasele sărmanilor marinari înecați.
E mama tuturor naufragiilor și-o mamă gata
Să dezlănțuie uraganele cele mai îngrozitoare,
Gata-ntotdeauna de-o răutate sau de alta
Când e furtună, lapoviță sau când ninge pe mare;
Șuier de vânt sunt țipătetele ei răzbătând prin plaur,
"Eu sunt un tânăr și falnic marinar, sănătos tun,
Cu nasturi aurii la haină, cu tors de taur,
Și ca mine-i și coechipierul meu cel mai bun."
Mama Carey-i o hoașcă dezmățată și foarte crudă
Cu toți marinarii răspândiți în cele patru zări,
Le-ndeasă pe gât terciul ei rece-această iudă
Și-i învelește-n somn lung sub cele șapte mări;"
Are pe mâini sângele multor navigatori
Și-s oasele atâtor naufragii în juru-i, ciorchini,
Și de piele i-atârnă băloase lipitori,
Și pe gât poartă-nsemnele dinților de rechini.
Eu nu sunt un om cu multă școală
Și nici nu am citit noian de cărți, vezi bine,
Dar știu, zău, că nu-i nicio scofală
Să te-ncaieri cu unii la fel de scorțoși ca tine;
Ești tânăr, exuberant și plin de viață, dar, iată, dacă
Vrei să-ți ajungă oasele bătrâne, un sfat clar, deloc abscons:
Ține-ți cât poți de departe de Mama Carey a ta barcă
Și de bărba'su, acel Davy Jones.
poezie
de
John Masefield
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice