Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Parastasul
Biată țară, în criză financiară,
Din picior de plai și gură de rai
Ai ajuns maidan pentru fiecare golan
Și tomberon pentru fiecare avorton
Și desagă pentru fiecare inițiativă beteagă
Și coridor pentru fiecare infractor
Și casă de fier pentru fiecare premier
Și gazdă bună pentru fiecare minciună
Și muncă în zadar pentru fiecare gospodar
Și profit pentru fiecare neofit
Și dobândă mare pentru fiecare trădare
Și stingător numărul zero
Pentru fiecare foc al lui Nero
Și suflet caritabil pentru fiecare contabil
Și pahar plin pentru fiecare vecin
Și tentația de la Apus pentru Imperiul rus
Și lumânare de ceară
Pentru fiecare provocare maghiară
Și avere care încotro pentru fiecare embargo
Și bordel nesătul
Pentru șoferi de la Istanbul.
O, țara țăranului mort,
Ai început să aduci grâu din import,
Vezi să nu cumva să te zbați
Să cumperi și ceva Munți Carpați
Și să vină vreun prim-ministru dezinvolt,
Ca să importe ceva Mureș și ceva Olt.
O, biată țară, biată țară,
Mai mult te omoară cine zice că te repară
Și ție ți-e greu, că-n fața lui Dumnezeu,
Fiecare derbedeu vrea să te facă deșeu
Și ți-e silă și ți-e milă
Și cumințenia ta de prăsilă a devenit inutilă.
Biată țară, biată țară,
Popor în poziție reglementară,
Sub toată urgia planetară,
Care, când te repară, te și omoară,
De ai ajuns întrebare fără răspuns
Și devii maternitate fără copii
Și te-au transformat în femeie fără bărbat
Și vor văduvie să-ți deie,
De bărbat fără de femeie,
Ca să fii legea fărădelege
Și fărădelegea în plină lege,
Semănarea de moarte în toate cele șapte arte
Și semnul lipsei de trebuință
Pentru fiecare știință
Și societate cu mâinile tăiate
Și târg cu vânzători fără sârg
Și fântână cu apa-ntr-o rână
Și răstignire în fiecare mănăstire
Și înviere amânată pentru altă dată.
Toate te încercară și te subțiară, biată țară,
Vecinii te sfâșie, salvatorii tăi întârzie,
Românie, Românie.
Și din exces în exces socotelile nu-ți ies,
Oricine e mai bogat ca tine,
Orice nevrednic îți ajunge sfetnic,
Nimenea și cu nimica ne învață ce e frica,
La capătul de sus al cozii
S-au îmbogățit nerozii,
Se ispășesc păcatele,
Se fură palatele,
Mărșăluim de-a-ndăratele,
Dascălii de matematici sunt foarte apatici,
Dascălii de rațiune nu mai au ce ne spune,
Dascălii de fugă ne declină și ne conjugă,
Dascălii de geografie ne crucifică și ne sfâșie,
Dascălii de română abia te îngână.
Biată țară, biată țară, te repară, te omoară,
Când trăiești în capitalism
Ți-e dor de socialism,
Când trăiești în socialism,
Ți-e dor de capitalism,
Dacă te-apuci de ceva, te gândești la altceva
Și, parcă, peste toate, suferi de ubicuitate,
Suferi de prețuri mari
Și de plecare de cărturari,
Suferi de un fel de transă
Care te-a lăsat fără nici o șansă,
Suferi de un fel de insolență NATO,
Seduso, prădato și abandonato!
Parcă ai brațe paralitice
Și suferi de partide politice,
Și nu-ți mai revii, din nici un fel de maladii,
Când te îmbolnăvești de nervi,
Iei nevroza și o conservi,
Te bați pe tine când te vezi în oglindă
Și nu e boală să nu te cuprindă.
Îl omorâră cum îl omorâră,
De lăsa sângele din el dâră,
Pe ăla de dărâma fără voia ta,
Dar acum dărâmă toți,
Că sunt și nepricepuți și sunt și hoți.
Cine pe cine să mai omoare,
Că ar trebui să tragă fiecare în fiecare?
Țară tristă, țară nefericită,
Aia nu e coroană, aia e copită,
Pe care ți-au pus-o pe frunte,
Ca să te umilească și ca să te înfrunte,
Că fiecare criminal
Învață la seral, din fiecare serial,
Cinismul, lichelismul și oportunismul,
Fanatismul, servilismul și cameleonismul
Și mai ales pofta de crimă,
Care ne urmărește și ne animă.
O, țară fără noi, ai pornit înapoi,
Vremea ta a trecut,
Tu te-ai întors la un fel de viitor în trecut.
La ora învierii, vin gunoierii,
Întinde-le podul, să-ți cânte prohodul,
Întinde-le palma, să-ți scuipe sudalma,
Boală bolnavă de o nouă gâlceavă,
Țară-n țărână sub mână păgână,
Măcar rădăcina să-ți mai rămână.
Când o fi și-o fi și poate ne-om înzdrăveni,
Să facem din noapte zi
Și din moarte nuntă
În patima cruntă
Și să se scoale neamul
Și râul și ramul
Și să se-audă, din fiece sat,
Ca un ecou fidel și curat,
Ca un parastas retehnologizat:
Adevărat, adevărat a-nviat!
poezie celebră
de
Adrian Păunescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice