Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Așa ar trebui să fie
Întins în pat cu ochii în tavan,
Încerc să sa dau un sens acestei nebunii,
Pretind că-s fericit, dar sunt de porțelan,
De lacrimi mă simt beat, iar tu nu vezi, nu știi.
Mă ia gândul de tine, mă ia dorul de noi,
Și mă gândesc că poate am procedat greșit,
Puteam să vin acolo, măcar luptam în doi,
Aici mă lupt, dar singur, și-ți jur c-am obosit...
Urăsc că nu te am, sunt un copil naiv,
Așa de cald mi-era, acum simt că îngheț,
Eram odată doi, pluteam pe portativ,
Aș vrea să mai vorbim...
Doar știi că-s vorbăreț.
Cred încă-n noi și simt că nu s-a încheiat,
De -ai căuta ai ști ce mult te te prețuiesc,
Acum când visul nostru se-așteaptă vindecat,
E timpul să -mi vorbești, e timpul să-ți vorbesc...
-Te iubesc!
-Și eu te iubesc!
Așa ar trebui să fie, sau greșesc?
poezie
de
Vlad Bălan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice