Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ambii
Mi-e frică să spun că n-am uitat,
O frică născută din frica de a nu fi judecat,
Știu c-am neglijat tot ce-am promis,
Nu sunt pregătit pentru un compromis.
Carieră, iubire, copil, gura lumii,
Iubire-am lăsat-o s-o îngroape nebunii,
Puteam face multe, dar ceva m-a oprit,
M-ai fusesem lăsat, eram pregătit.
Trădat de femei, și de -alegeri stupide,
O frunză-n copac sub priviri de omide,
Setat pe ce -o să zică alții, dar nu pe ce simt eu,
Acum că nu mai suntem, ți-aș scrie dar mi-e greu.
Se simțea de departe că nu sunt pregătit,
Ai încercat cumva, dar nu ai reușit,
Trebuia să ai răbdare, ai preferat să pleci,
Am să-ți arăt, o să regreți,
Prin ochii mei când ai să treci.
Știu că sunt un copilaș, nu am ascuns nicicând,
Puteam să fim divini, nu muritori de rând,
Nu ai crezut în mine, văd asta și mă doare,
Eu am crescut frumos, și cresc în continuare.
Îți voi zâmbi mereu, cândva ți -am fost iubit,
E clar, e lin de apă...
Noi, ambii am greșit.
poezie
de
Vlad Bălan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice