Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și-o mirare...
N-am niciun dubiu că Dumnezeu e bun, blând și binevoitor,
Și, dacă ar sta cu noi la o șuetă, ne-ar spune, bunăoară,
De ce micuța cârtiță-i de-o veșnicie oarbă sub ogor,
De ce o carne, aidoma cu-a Lui, trebuie să moară;
Ne-ar arăta motivul pentru care flămândului Tantalus
Râvnitul fruct îi dă cu sâc sau de toana cui, lovit,
Sisif trebuie să-și care povara tot mai sus
Pe treptele-nghețate-ale unei scări spre infinit.
Inscrutabile sunt căile Lui și imune oricărui catehism
Mințile confuze, absorbite de-ngrijorări inadmisibil
De mici pentru a înțelege cât de cât ce fel de mecanism,
Ce fel de creier misterios conduce-acel braț teribil.
Și-o mirare, iată, prinde-n gândul meu să se frământe:
A făcut un negru poet și i-a poruncit să cânte!
* Tantalus, în mitologia greacă, a fost un rege pe cât de bogat pe atât de malefic. Pentru tentativa lui de înșela zeii spre a le afla planurile, a fost pedepsit de Zeus: va rămâne întru eternitate înfometat și însetat, deși stă într-un lac cu apă dulce, iar deasupra lui atârnă crengi pline cu fructe, fructe care, deși la îndemână, nu pot fi atinse. Prin această cumplită pedeapsă oamenii erau avertizați să nu calce dincolo de linia care face demarcația între ființele muritoare și zei.
poezie
de
Countee Cullen
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice