Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Departe sunt...
Departe sunt...
Departe sunt de tine-acum
Și cugetul mă împresoară.
Te văd și azi pe-același drum
Când te-ntâlnii întâia oară.
Acele buze sângerii...
Și ochii tăi de domnișoară,
Frumosu-ți chip ce oglindi
Un suflet vergur de fecioară!
Cu timpul ce de-atunci s-a scurs
Mi-apari mereu în amintire
Și parcă-n inimă-s străpuns
De-o searbădă neîmplinire.
Dar nu sunt eu cel vinovat
Că între noi s-a stins iubirea,
Ci tu ai fost că ai lăsat
Ne-ncrederea-ți câștige firea.
Și de atunci mă tot gândesc
Cum ar fi fost a nu te pierde,
De-ai fi-nțeles că te iubesc
Lăsând amoru-mi te dezmierde.
În dimineți alături eu
Seninu-ți fi găsit aproape
Și te-aș fi deșteptat mereu
Cu un sărut aprins pe pleoape.
Cât îmi ești dragă îți fi spus
Încă din zorii dimineții
Și-ți fi destăinuit conclus
Că tu îmi ești minunea vieții.
Și pe-nserat să fi privit
Cu tine-alături totdeauna
Luceafărul, la asfințit,
Lucind în unison cu luna.
Sufletul tău își fi avut
Împăciuirea mult dorită
Lângă al meu ce te-ar fi vrut
Încrezătoare, fericită.
Departe de-unul suntem noi
Și-aș vrea gândirea-mi te ajungă
Cu remușcări transpuse-n ploi
Pe inimă având să-ți curgă.
Iar dacă vrei cumva acum
Ca a mea inimă te ierte
Întoarce-te puțin din drum
Și lasă-ți inima te certe.
Căci în dovadă cu păcat
În solitudine-l simt parcă
Amorul tău exagerat
Vrând lacrimile mele-mi stoarcă.
poezie
de
George Ciprian Bălan
din revista
Luceafărul de seară Botoșani
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice