Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Rătăcirea în zadar
Cad picături de dor
Din cerul incolor,
Nori transparenți în haos,
Al clipelor adaos
Măsoară calculat,
Tot ceea ce-am uitat
Revine,
Năpraznice destine
Fac legea nevorbită
Mă simt dezamăgită
De infinit,
De parcă l-am iubit,
Poate și el se-ntreabă
De unde-atâta grabă
În oameni ce dispar,
De unde-atât zadar?
Durerile nefaste
Fac stelele albastre
Să pară împietrite,
Chiar proaspăt răsărite
Împart lumina trist
La singurul exist
Ce divizat mai arde
În proaspete miliarde,
Nu m-am născut să gem,
Cel necurat blestem
Mă face uneori
Să cad precum fiori
Peste durere,
Sunt trestiile prea grele
Să se frângă
Iar eu în izbucnirea mea nătângă
Iubesc
Cu nebunia celui omenesc.
Calm timpul încurcat în ițe
Își tunde dalbele șuvițe,
Se-ncurcă în gândiri astrale,
Direcțiile orizontale
Îl strâng cu mătura minciunii,
Gustul amar al mătrăgunii
Rămâne să salveze lumea,
Culpabilă, deșertăciunea
Își caută în mine vis,
Nu știe ca ea l-a ucis...
Cerceii ploii strălucesc
În ochii tai când părăsesc
Împărăția ta, în care,
Cresc pui nevinovați de soare,
Cuprinde-mă ca pe o lege,
Nu vor fi doi a înțelege
Ceea ce sunt
Iar umbrele de pe pămant
Se sting când tu ridici privirea,
Hai să ucidem nemurirea
Cea imposibil de atins,
Tot ce a fost de stins s-a stins,
Doar noi mai suntem felinar
Al rătăcirii în zadar.
poezie
de
Silvana Andrada Tcacenco
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice