Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Acord fundamental
N-am privit niciodată înapoi.
Am jucat mereu la poarta din față
și am cules flori.
Parfumul meu,
amestec de petale,
a zburat spre locul cu prune albastre.
În această toamnă
frunzele cad devreme.
Siluete împotriva cerului!
Un vis în mâini,
o țesătură nevăzută,
lumini printre ramuri,
toate vibrează
și suspină
sub acoperișul norilor.
Din această dragoste se ridică viziuni,
se topesc în ochi
și respiră peste dureri nemuritoare.
Iar vocea mea se aude,
în primul răsărit verde,
al primăverii următoare.
Știți,
natura a modelat o liră în inima poetului,
trezind dorințe și pasiuni.
Într-o epocă sacrificată,
visul meu pătrunde în casa universului,
scriind pe umerii eternității.
Și cuvintele se mișcă
în ritm de vals,
zbuciumul și pasiunea
devenind melodii neautorizate pentru păsările amurgului.
poezie
de
Mariana Moga
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice