Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Îndemn de vară
Iubit-o, dă-mi mâna, și-ascultă, tu, marea
Pe umedul mal, pierzându-te-n zarea
Ce unduie verde și-n plângerea-i lină
Auzi cum dă glas amorului vină.
Încearc-a-nțelege, durerea profundă,
Adusă la mal în undă cu undă,
Căci mării aprinse găsitu-i-a vină
Blestemul de-amor ce cată pricină.
Cu neîmpăcarea, ce-n valuri s-aude,
Răscoală-se-n noi simțirile nude,
Și-n slava-i eternă amoru-și arunce
Durerea sa prin blestemul său dulce.
În aerul verii, în jalea marină,
Același blestem găsește-ne vină.
Dar nu-ți fie teamă căci eu sunt cu tine
Și rogu-te dar, în cumpăt te ține.
Lipește-ți obrazul de buzele mele
Când ele ți-l cer aproape de ele,
Și-ți reazemă capul, cu firea senină,
Pe umărul meu, abstrasă de vină.
Și-n sonul d-esență, pur elegiacă,
A timpilor dați, de valuri ce-neacă,
Nestinsa-i durere, în mare te-mpinge,
Cu sufletul nud ce-amorul îl strige.
Și-n soarele tandru... să simți cum adie,
Cum numai ceva anume te-mbie
O briză ce ține deasupra pe mare
Vreun albatros departe în zare.
poezie
de
George Ciprian Bălan
din revista
Luceafărul de seară Botoșani
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice