Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Moș Crăciun
Moș Crăciun din cer de sus
Multe daruri ne-ai adus,
Nu cred că te vei supăra
De îți voi cere ceva...
Tu stai mândru între sfinți
De-i vedea pe-ai mei părinți...
Cu ce oare am deranjat,
De singurea m-au lăsat
Si mi-au dat o viață amară
Cum e frunza de secară.
Nu îți cer daruri, jucării,
Cum o fac ceilalți copii,
Bani, palate sau avere,
Doar un strop de mângâiere...
Nu îți cer palat de gheață,
Mama să mă strângă în brațe,
Iar în noaptea de Ajun
Capul pe piept să îl pun,
Inimă ce rău mă doare,
Nu am pic de alinare...
Copiii ce au de toate
Mă privesc cu răutate,
Sunt văzută-n ochii lor
Precum Iov, un cerșetor,
Ce-l batjocoreau păgânii
Și pe răni îl lingeau câinii...
La viață i-am dat simbrie
Propria copilărie.
Moșule, îți cer iertare
De te-am supărat prea tare,
Știu că ai o carte mare,
La toți le dai ascultare
Gându-e la fiecare, după a ta îndurare
La cei bătrâni după fapte,
Daruri, spor și sănătate,
La mame le-ai dat blândețe, mângâiere sufletească,
Sunt puțini copii ce au parte de iubire,
De un fericit destin, fiind cadoul lor divin,
Viața nu-i decât minuni.
E lacrimi, dar și spini,
Îndurare doamne, Amin!
poezie
de
Livia Mătușa
din revista
Uniunea Artelor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice