Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mă arde lipsa-îmbrățișării
De-atâtea chipuri mutilate
Cu zâmbetul prelins în mască
Și ochiul devenit-a iască,
Aruncă săgeți fabulate.
Mă arde lipsa-îmbrățișării
Atingerea e un vis pierdut
Pe un țărm arid în absolut
Unde se văd doar funeralii.
În focul ce mă perpelește
Și lacrima-i pietrificată...
Accept a noastră judecată
Ce ne-mpresoară lăcomește.
Încetat-am să-mi pun întrebări
Crucea-mi duc sub greaua cuirasă
Crezându-mă o florăreasă
Ce lumii împarte albastre flori.
Crăciun divers noi von petrece,
Când Steaua din nou se va ivi,
Iisus ne va milostivi,
Nesiguranța ne va trece.
El ne iubește, știm cu toții
Din suferință ne va scoate,
Călca-va iarăși peste moarte
Bunicii-și vor pupa nepoții.
poezie
de
Doina-Maria Constantin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice