Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ar fi fost ziua ta...
Bat clopote de toamnă și frunze sângerează
Și mă trezește-un scâncet, dintr-un decor nocturn.
Mă ține toamna asta cu lacrima ei, trează
În așternutul rece și-atât de taciturn.
N-am unde să te caut, n-a mai rămas vreo urmă
În casa-n care urlă singurătăți și n-am
Decât dureri ascunse, ce prin tăceri îmi scurmă
Și la povara crucii, eu, sufletu-mi, înham.
Se-ngână dimineața la margine de lume
Și n-aș mai vrea din noapte, să mă trezesc acum,
Când nimeni nu-mi răspunde, dar eu te strig pe nume,
Că poate îți sunt pașii rătăcitori pe drum.
Ți-am pus de-azi noapte grâul la înmuiat, ca bobul
Să fiarbă cât mai bine, încet, la foc mărunt
Și candela-i aprinsă, să-ți lumineze locul
Că-i ziua ta, iubite, și pentru tort, n-am unt.
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice