Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Toamnă cu parfum de cafea
De ce crezi că, dacă-i toamnă,
Este totuși prea târziu,
Iar natura te condamnă,
Cu un gângurit pustiu,
C-ai plecat nepăsător,
Într-o sumbră primăvară.
Nu știai că-mi va fi dor
Să fim ca odinioară,
Când croiam din lut cuvinte,
Prefăcându-le în stele?
Crezi că-s toate prăbușite
În cutia cu surcele?
Îmi tot spui, prin triste rânduri,
Că și patima e stinsă,
Prăvălită printre scânduri.
Dar... de ce nu sunt convinsă?
Declari că îți sunt iubită
Apoi zici că-s cabotină?
Da, nu sunt neprihănită,
Însă tu n-ai nicio vină?
Nu te-apasă uneori
Lungi tristeți bacoviene,
N-ai dori, scăldați de nori,
Să ne pierdem prin poiene,
Să m-alinți, cu vocea-ți sobră,
În hohote dacă plâng,
Fără a scoate vreo vorbă,
Privind frunzele din Crâng,
Să-mi scrii iarăși un poem,
Zâmbind, să-mi reciți Tagore,
Sfidând Karmă și blestem,
Zilele să-ți pară ore?
Nu-ți pretind să-mi spui acum
Pentru ce ai alungat,
Brusc, al crinilor parfum
Sau cu ce te-am supărat.
Nu vreau socluri de regină
Iar din slove să-mi zidești,
Dar, cu vechea-ți pelerină,
Doar un pic de mă iubești,
Urcă-n trenul ce te poartă
Înapoi, în timpul meu,
Fascinați de-a noastră soartă,
Să plutim spre Elizeu.
Fă-ți valiza ponosită,
Învelită-n catifea,
Chiar de gara-i prăbușită,
Eu te-aștept... la o cafea!
poezie
de
Marilena Răghinaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice