Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O femeie trecută vorbește cu toamna
(....)
Te așteptam si astăzi, ca ieri,
Cu-aceeasi vagă
Tristete-n care nu stiu daca mai am
vreun țel,
Căci nu mă-ntreb
De-o viață trăită in alt fel
Mi-ar fi părut mai tristă
Ori mi-ar fi fost mai dragă
Dar iată că din glastră o alba tufanică
Se-ntinde peste masă până pe fruntea mea.
Se-ntinde si m-atinge
de parc-ar vrea să-mi zică
De ce te las să intri în casă peste ea
Si iată ca din cripta celui răpus de tine
Ma cheamă iarași, toamna,
De parca-ar fi acum
El singurul cu care puteau să-mi fie altcum
Toți anii ce trecură de-atuncea peste mine.
poezie celebră
de
Elena Farago
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice