Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tatăl nostru și pâine
Aievea sunt, îmi place să le știu în vis
ce azi se cheamă înfometare.
Copii abandonați, bătranii părasiți
orfelinate sumbre, cârciumi funerare.
E adevarat și aș vrea în vis să fie
tot ce blestem căzu ca o rușine.
E adevarat și parc-o lungă tragedie
ne otrăvește traiul, nădejdea de mai bine.
O cârciumă eu vad în miez de noapte,
flăcari verzi danseză ca-n iad,
boabe de fosfor, albe, răscoapte,
picură-n pahare, sfârâie și ard.
Pierdut în patimi, mut și-ntunecat,
robul Tău Doamne, soarbe din pahar
otrava vicleană, alcoolul distilat
plătit cu trudnice brațe, chin și-amar.
Undeva l-așteaptă în miez de noapte
copiii înfometați de tată și de pâine,
cu mânuțele fragede, curate,
se roagă pentru ziua cea de mâine.
Dar la cârciumă e-n toi azi veselia,
prin fum de țigară bețivii înjură,
femei pierdute își fac meseria
și diavolul le toarna vorbe de hulă.
În fiecare noapte iadul varsă jar,
și cârciuma, ca o răsuflare fierbinte,
spulberă scântei ca dintr-un amnar
și focul s-aprinde in minți amețite.
Îmi place în vis să le știu:
cârciuma murdară, taverna-mormânt
Dar aici sunt toate: sticla cu rachiu,
flăcarile verzi, iadul pe pământ.
Doar tu, Iisuse, Te mai răstignești,
Golgotele le mai colinzi prin lume,
ai grijă de copiii Tăi și le mai pune
pe Tatăl Sfânt și-o pâine-n rugăciune.
poezie
de
Gavriil Stiharul
din
Poeme creștine
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice