Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
La loc cu verdeață
[priceasnă]
Trec în zbor nori
spre alte zări
și anii-n șirag
duc cu ei ce e drag.
Geme pe pămant
prelung jalnic cânt
e-n zadar chemat
sufletul plecat.
E-n zadar chemat
omul răposat
ce-a fost pe pămant
acum e-n mormânt.
Cei rămași în urmă:
frate, soră, mumă,
vor veni la rând,
vor veni curand.
Plânge cu amar
pleopa în zadar,
ochiul tulburat,
pentru cel plecat.
Suflețelul meu,
plânsu-mi este greu,
lacrimile mele
vor seca și ele.
Vor seca de ape,
vor fi scurse-n noapte...
Cerule, cât rabzi
pe pâmat să cazi!
Nu mă mai jeliți,
frații mei iubiți,
căci eu am în cer
dulcele năier.
Nu vă întristați,
iubiții mei frați,
căci, în ceruri sus,
îl am pe Iisus.
Am pe Născătoarea,
pe Apăratoarea,
Maica bucuriei,
Maica veșniciei.
Și mai am un Tată
Ce-n ruga curată
Îl numim cu dor
Atotțiitor.
Și mai am in dar
sfinți din sinaxar,
care mijlocesc
și mă pomenesc.
Mai am bune fapte
de Domnul lucrate
și m-am spovedit,
m-am impărtășit.
Și n-am întinat
casa unde-am stat,
lucrul cel oprit
eu nu l-am poftit.
Și daca am poftit
lucrul cel oprit,
am fost dezlegat
de al meu păcat.
Mai am o credință
ca o biruință,
că voi fi mereu
cu-al meu Dumnezeu.
poezie
de
Gavriil Stiharul
din
Poeme creștine
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice