Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Spre chipul tău femeie
Spre chipul tău ce-apare
prin licărit de stele,
într-un ciopor de Iele,
m-apropii dar dispare.
E un semnal ce cheamă
și mâine la visare,
să zbor la întâmplare,
dar... parcă-mi este teamă,
De-acea nălucă vie,
ce mereu mă irită,
c-un zâmbet mă agită
dar zboară: -ciocârlie.
Ce vrea să-mi spună, oare,
prin jocul ei vioi?
Căci numai jocu-n doi
Este o desfătare?
E purul nesfârșit
ce n-are căpătâiul,
nu vrea să fiu întâiul,
s-ajung la infinit.
Enigma ta femeie
să nu-mi agite somnul,
te rog ca și pe Domnul,
nu-mi provoca scânteie.
Eu ard și fără pară.
Când visele sunt multe,
ce nu vor să mă-asculte,
îmi fac seva precară.
Rămâi o nostalgie.
Cu cine te-nțelege,
Enigma să-ți dezlege,
Eu te doresc, doar vie.
Corneliu 04.08.2008
poezie
de
Corneliu Zegrean-Nireșeanu
din
Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern)
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice