Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 17
Sunt litere doar treizeci și una,
Însă cuvinte sunt nenumărate
Ca boabele de rouă-n care luna
Aruncă scânteieri de-argint în noapte.
Și ele-n propoziții se adună
Și fraze de tot felul se creează
Ce uneori ne par ca o furtună,
Iar alteori ca o plăcută oază.
Și curg discursuri lungi, plictisitoare,
Sau altele ceva mai inspirate,
Care vor trece iute în uitare,
Căci a le ține minte nu se poate.
Șuvoiul de cuvinte curge, curge,
În dragoste, un "Te iubesc!" ajunge.
poezie
de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice