Sonetul 17
Sunt litere doar treizeci și una,
Însă cuvinte sunt nenumărate
Ca boabele de rouă-n care luna
Aruncă scânteieri de-argint în noapte.
Și ele-n propoziții se adună
Și fraze de tot felul se creează
Ce uneori ne par ca o furtună,
Iar alteori ca o plăcută oază.
Și curg discursuri lungi, plictisitoare,
Sau altele ceva mai inspirate,
Care vor trece iute în uitare,
Căci a le ține minte nu se poate.
Șuvoiul de cuvinte curge, curge,
În dragoste, un "Te iubesc!" ajunge.
poezie de Octavian Cocoș (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre oaze, poezii despre noapte, poezii despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.