Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Geograful
Când pleacă în concediu de odihnă
Chiar dacă merge prin păduri, prin praf,
Ori stă la soare pe o plajă-n tihnă
El nu-i turist, el este geograf.
La munte când se duce să schieze
Se mai oprește-n pantă pe furiș
Ca nu cumva din grabă să rateze
Vreo creastă mândră sau vreun grohotiș.
Când pe la deal și-a început voiajul
Și ca amicii să nu-l creadă tont
Le-arată plin de sine peisajul
Spunându-le că e un piemont.
Nici la câmpie nu se potolește
Deși nu e nimic spectaculos,
Dar nu se lasă până nu zărește
Găvane, crovuri, padine și loess.
Când dă de-un râu, îți pare că-l adoră,
Așa de atent începe să-l privească,
Apoi de debit, albie minoră
Și viituri începe să vorbească.
Îi tace gura doar când obosește
Abia târziu, după lăsarea serii
Și-atunci în patul moale se lungește
Gândindu-se la Peștera Muierii.
poezie
de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice