Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Scânteiau în iarbă zorii
Scânteiau în iarbă zorii și-adormea în ceruri luna
Când un scâncet de copil stingea dulcea tihnă-a verii,
Căuta prin scutec lapte și un prim apus al serii,
O fetiță cu ochi verzi săruta a mamei mâna.
Nu-ntrebați pe Dumnezeu de ce-a spart fereastra lumii
Într-o zi de mare sfânt când în candele aprinse
I-au tors visele-n fitil ca văpăile încinse
În orașul lui Fănuș, cel ce-mbracă-n flori, salcâmii.
Dă târcoale-un rid sau două pârguindu-i tinerețea
Pregătindu-i drum ales spre amurgul ce-ntețește,
Prin troienile de-omăt cu încredere pășește
Gustând mierea din stupina ce vestește bătrânețea.
În galop trecut-au anii, iar din fradeda-i pruncie
Nu-i rămase decât dorul și oceane de-amintiri,
Ce urmară se-oglindiră în a gingașei priviri
Și în zâmbetu-i... de mamă... de soție... de femeie.
poezie
de
Sibiana Mirela Antoche
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice