Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Fără rost
Domoale destrămări de gânduri
Se pierd prin labirint, fățarnic,
Trăim o viață printre rânduri,
Murim tot ostenind zadarnic.
În mâna altora e zarul,
De unde-un leac al suferinței?
Prostia răsturnat-a carul
Și-i la cheremul neputinței.
Acel ce șansă nu mai are,
Sau poate c-ar avea vreo una...
Dar iată, ultima chemare
Căci șansa lui, a fost minciuna!
Pleacă la Domnul în odihnă,
Încheie rolul plin de fapte...
Și-o aduna în moarte tihnă
Cu îngerii uimiți de toate!
Și cui să cerem socoteală
Că e prea greu și nu se poate,
Pe cin' să punem la-ndoială
Când dreptul nu ni se socoate?
Poate-am trăit destul, se pare,
Și încurcăm cu noi pretenții
Dar cine poate să separe
Cât să trăiască pretendenții?
Să mai avem o șansă oare
La viața noastră? Că-i doar una!
În Constituție se pare
Este un drept, dintotdeauna!
poezie
de
Carmen Pasat
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice