Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Trăim în Era Nebuniei
Trăim în Era Nebuniei,
când, pentru-un dram de adevăr,
ne vindem timpul, des, prostiei,
care-nflorește ca un măr.
Dăm trei secunde pe o carte,
minutele în van se-agită
iar zilele se duc departe,
când ore-ntregi dăm pe-o ispită.
Trăim în Era Nebuniei,
când ciunții ne semnează legi,
iar orbii-, n fruntea ierarhiei,
proclamă, pe vecie, regi.
Ne-nfigem iar cuțitu-n rană,
când guralivii ne vânează
minciuna-i mare suverană,
iară mulțimea-ncet oftează.
Trăim în Era Nebuniei,
când omenia zace-n cușcă,
iar comandorii calomniei
o țin în lanțuri și o mușcă.
Dăm demnitatea pe avere
și cinstea pe vreo cinci arginți,
promisiunea pe putere,
și-ngenunchiați... uităm de sfinți!
Trăim în Era Nebuniei,
iară prezentul moare-ncet
pe scaunele anarhiei,
care dansează menuet.
Ne revoltăm, când nu e cazul,
dar tacem mâlc la o adică
și-n sferele puterii hazul
ne face să-nghețăm de frică.
Trăim în Era Nebuniei,
când cuplu-i doar o nebuloasă
și-auzi pe-Altarul Cununiei
doar,, Da"... ofrandă la angoasă.
Dăm răsăritul pe-o beție
și nopțile pe-o aventură,
uitând pe soț sau pe soție
cu un copil în bătătură.
Când viitorul arde-n poartă
această eră zbuciumată,
noi atentăm la altă soartă,
cu o credință perimată.
Ne-am transformat în Dumnezei,
să hotărâm cine mai moare,
cu argumente și idei
ce au valoare... în eroare!
Azi, clipele ne sunt martire,
iar morții toți vor fi cunună,
speranța-i loc de mănăstire
și-n noapte rugăciunea sună.
Pios, se face Semnul Crucii
și Era Zbuciumată-apune,
iar noi, cu sufletul ca pruncii,
ne adâncim în rugăciune!
poezie
de
Mirela Grigore
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice