Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Actuală
Bătrâna iarnă s-a întors,
Purtându-și fulgii ca povară...
Din ceruri ultimii i-a stors
Uitând că este primăvară.
Pe crengi cu muguri, și pe flori
A-mprăștiat albă hlamidă
Acoperind adeseori
Durerea cruntă și perfidă.
La geamuri, triștii ochișori
Privesc mirați, făr' să priceapă
De ce-s ținuți ca-n închisori?
Dorind ca școala să înceapă.
Acolo doamna-i învăța
Atâtea lucruri minunate!
Citea povești, îi asculta,
Cântau, lucrau, făceau de toate.
Țintiți în case, stau cuminți.
Ce viață tristă și anostă!
Șiruri de lacrimi curg fierbinți
Cu ce-au greșit, și cât îi costă
O bucurie cât de cât?
Își văd părinții cum suspină
Și speriați, cu nod în gât,
Roagă pe Maica cea Divină
Să nu ne lase nici acum
Și să ne ierte de păcate!
C-am pătimit destul pe drum
Mai vrem o șansă, de se poate!
poezie
de
Carmen Pasat
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice