Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Steaua muntelui sacru
(dedicată C. W. Ș.)
A fost în țara nopților albastre,
O stea a răscolit cărări de mit...
Printre atâta ură și dezastre,
O floare s-a aprins în andezit!
Un prinț trecea cătând spre culmi muntoase,
Păduri creșteau sub streșine de nori.
Alaiul vânătorii tumultuoase
Opritu-s-a-n poiana cu ninsori.
- Aci va fi regatu'-n veșnicie,
Aci veți poposi pe culmi de-argint...
Îmi amintiți de vraja din pruncie,
E-un cântec regăsit prin labirint.
Și voia-i s-a făcut pe dată lege,
Când focul din străbuni s-a reaprins.
- Acum planta-vom pomi și vom culege
De aur mere-n cerul necuprins.
În fiecare seară veți purcede
Spre culmea cea de munte, lângă foc.
Un ochi imens, ce pururea vă vede,
Va țărmuri elanuri de amoc.
N-am să vă spun de-i rău sau dacă-i bine,
Voi singuri veți găsi cărarea grea.
În orice vânătoare care vine
O zână la izvor va vrea să bea.
Așa e scris în anii cei din stele:
Poiana-i înflorită-n zări de mit:
În orice seară focul ei se vede,
Cu floarea strălucită-n andezit.
poezie
de
Angela Irina Ghintuială
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice