Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Suflete, sărace...
Ți-am șters lacrimi de durere,
Te-am pansat prin rugăminte,
Ți-am stors din străfunduri, fiere,
N-ai luat învățăminte!
Vii mereu târâș pe coate,
Cu trădări, vise pierdute,
Eu, durerea, nu-ți pot scoate,
Nici să lupt ca pe redute.
Înădesc cum știu, stângace,
Din ce-ai mai rămas, sărmane,
Sper să pot, nu-s prea dibace,
Am doar înzestrări umane.
Zdrențuit și fără vlagă,
Oh! ți-aș pune și perfuzii,
Ai și răni... iar ici, o plagă
E deschisă de iluzi.
Sângerează... Biet de tine,
Cum să te feresc de rele?
Ai pierdut șiroaie line,
Am umplut vreo cinci ulcele.
Ești prostuț, naiv din gene,
Te-au vândut ca și la piață,
Și te-au sfârtecat hiene,
Ți-au cotrobăit prin viață...
Stai să te cârpesc cu grijă,
Nu mișca că ești rărit,
Șchiopătezi... ți-aș pune tijă,
Parcă ești măcelărit!
Și te-am dojenit ca mama
Ce-și povățuiește pruncul,
Ori ești surd, ori nu iei seama,
Guști durerilor, adâncul...
Te-am strâns pe bucăți, firește,
Ca pe-un puzzle cos bucata
Pe unde se potrivește;
Fac zigzaguri... și ești gata!
Ai grijă că viața-i dură,
De mai pierzi din bucățele,
Te răcești... de n-ai căldură
Te vei stinge, suflețele...
poezie
de
Aurora Luchian
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice