Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În dimineți, de tine, mă separi...
Mi te strecori sub piele, precum frigul,
Ce mă-nfioară pân' la os și știu,
Că poți să treci în noaptea asta digul
Opreliștilor, înspre-al meu pustiu.
Te-aștept la țărmul îndoielilor amare,
La o șuetă cu un val pribeag.
Tu, să-mi faci semn, să mă arunc în mare
Și-n spuma ei, în mine, să te-atrag.
Când te apropii, să-ți dezbraci tăcerea
Și să-mi reciți din cărțile de lut,
Unde dospește-n litere durerea
Unui sfârșit ce-abia a început.
Eu voi cânta, cu-albastrul ce mă cere,
Cu un genunchi în vară îngropat,
Să-i fiu mireasă între emisfere-
Tu, c-o secundă ai întârziat.
Nu știi ce vrei, în iad mă fierbi pe ruguri,
Ca pe-o ofrandă pentru zei barbari,
M-ademenești c-o vorbă în amurguri
Și-n dimineți, de tine, mă separi.
Acum alergi cu inelaru-n soare,
Cerșind sirenelor o perlă pe-un suspin.
Cine, iubirea, poate să-ți măsoare,
Când, nu te știu și încă-mi ești străin?
Și de mă vrei, așa cum strigi la stele,
Măsoară-te cu-albastrul, ce-l pictezi
În ochii mei, ca două citadele
Și-arată-mi, că nu vrei să mă mai pierzi!
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice