Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ceea ce, poate, aud câinii
Dacă un inaudibil fluierat
strecurat printre buze
îl aduce acasă,
atunci poate tăcerea este
sunetul făcut de respirația păianjenilor
și a rădăcinilor minerind pământul;
poate fi asparagusul înălțându-se,
la început, cu fruntea spre lumină
sau sunetul acela cafeniu
al ceștilor sparte, când se-întâmplă-așa ceva.
Ne-ar plăcea să-întrebăm un câine
dacă se-aude-un sfârâit continuu
pentru că în casă copilul
crește, dacă șarpele
se extinde într-adevăr la întreaga lui lungime
fără niciun țăcănit și dacă soarele
iese din nori fără
nici un decibel de efort,
dacă toamna, când copacilor
li se usucă izvoarele, există un fior,
prea înalt pentru noi spre-a fi auzit.
Ce se află acolo sus
deasupra nivelului de percepere
al urechilor noastre nevinovate?
Pentru noi țipătul de naștere nu există,
puiul de pasăre este pe neașteptate aici,
oul spart, cuibul deodată plin de viață...
noi n-am auzit nimic când lumea s-a schimbat.
poezie
de
Lisel Mueller,1924-,laureată a premiului Pulitzer
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice