Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Elegie
Păstrăm, ca orișicine, într-o odaie
Un cufăr plin de amintiri,
Și tot ca la oricine printre ele
Sunt strecurate și-amagiri;
Agendele nu-s lipsă nicidecum,
Ci stau și ele colbuite
Și se mai văd pe pagini, toane
De mâzgâleli mototolite;
De-acelea clasice. în alb și negru,
Se mai găsesc fotografii,
Cu noi de când eram la tinerețe
Și-acu în ele arătăm stafii;
Obiecte vechi ce-odată foloseau,
La fundul lăzii sunt și evident
C-au fost uitate și-acum
Rămân la prețul doar de sentiment!
Mai luăm o gură de răgaz și-o înghițim în sec,
Scăpăm o suspinare,
Ne sprijinim cu grijă de odinioară
Și lăcrimăm a evocare;
Închidem cufărul cu nostalgie,
Îl dăm deoparte si cumva
Convinși suntem de-acu-nainte
Că el va fi pierdut pe undeva...
poezie
de
Vasile Zamolxeanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice