Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Fiecare rid al frunții, fiecare fir cărunt...
(Cine-s eu?)
Fiecare rid al frunții,
Dovedește c-am răzbit,
Atunci când mutam toți munții,
Pentru cei ce i-am iubit.
Dragostea le-a fost "eternă",
Plecând, de ea au uitat,
Dar punând capul pe pernă,
Sufletul mi-e împăcat.
Nu eu am jucat un rol,
Și pe conștiință n-am pată,
Astăzi nu privesc în gol,
Ci ei, c-au primit răsplată...
Fiecare fir cărunt,
De pe creștet, amintește,
C-am trăit, de ce s-ascund?
Doar trupu-mi îmbătrânește.
Sufletu-mi rămâne pur,
Ca un râs de copilandru,
Chiar dacă lumea din jur,
Nu mai are nimic... tandru.
Nu cunosc ce e ranchiuna,
Cu ea nu m-am otrăvit,
Rana n-a fost deloc una,
Dar nu urăsc ce am iubit.
Cuta ce-o port pe obraz?
Glasul lacrimilor mute,
Când, lovită de necaz,
N-avea cine să n-asculte.
Sau dac-a fost cineva,
Îi spuneam senin: "Sunt bine!",
... Și apoi, pe undeva,
Îmi ștergeam pleoapele pline.
Asta-s eu, dragi cititori,
Un copil bătrân, aș spune,
În calea mea, puține flori,
Au răsărit pe astă lume...
poezie
de
Andreea Văduva
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice