Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lanțul
bunica mea din precambrian era un fel de panteră
ERA o panteră!
ca-ntr-un cântec în proprii colți ea puii-și căra
nu-l păsuia când greșea pe bunicul
onomatopeic la colț îl executa/ nu cunoștea propriu-zis
absurdul iubirii... nici vreo vină a morții
instinctual... necesar... exista
adulmeca depărtări/ cumva anxioasă/ fără fițe vărsa
câțiva stropi de lămâie-cu-sânge
punea de-un tablou cu desuuri de frunze și lycra
la prima intrare-a iubirii în necunoscut
nonșalant problemele ei le pasa
celeilalte:
un fel de enunț din 4 cuvinte bolnave
timidă supusă cărându-și femeia... în fapt
adânc țintuindu-l pe el făcut trup...
[din trupul ei trup... carne... și suflet...]
iubindu-l prudent cu floare de tei și din lut
nici prin cap nu-i trecea cum deja următoarea
să iasă din ea profund exersa
femeia seratei dansante purtând jartiere
cu-albastre unghii femeie... și gene fluide
din lup domolit-pe-jumate privirea vrăjită furându-și:
dispune de el și atât.
când nepoata de sânge sălbatic
se-avântă pe scenă
benevol
stăpână și sclavă
perfecta artistă
păstrându-și cuvinte la gât drept mărgele
secure și scut
mai jos
mic... adam... renăscut.
poezie
de
Daniela Luminița Teleoacă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice