Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sărutul trandafirului
... și iarăși va-nflori cu albul luminos magnolia...
Se unduiește în mireasma dimineții
pe creanga magnoliei sărutul în viori,
prin tânga mutelor suspine ale ceții
îmbrățișează tulpina agitată de fiori.
Atinge-ndurerat petala-n care dorul
pe tâmplă-i freamătă rănit de brumă,
cu gândul lacrimii admiră trandafirul
prin muguri susurâ cu glas de mumă.
Rămase-n toamnă pe brațul frunzei,
când celelalte se topeau pe sânii cruzi,
se alăptau cu mirul din amintirea buzei
și se-oglindeau în ochii zorilor zăluzi.
Cu albul florilor născute-n mângâieri,
Îndrăgostită-n inocența trandafirului sfios,
prîn pleata vântului și languroase adieri
îi săruta în fiecare răsărit sepalele duios.
Metamorfoza albului îmbrățișat de verde
l-a cucerit pe trandafirul mult dorit...
simțea dureri în piept și inima cum arde
și-n brațele privirii magnoliei a înflorit...
Și-au mângâiat o vară iubirea-nflăcărată
în leagănul din raze-ndrăgostite de frumos,
o iarnă-ntreagă tivită cu tăcerea înghețată
gemea suspinul și-l alina sărutul inimos.
Și iarăs inima magnoliei dîn floarea dalbă
vă încânta pe roșu trandafir să ardă-n dăruiri,
cum numai ei știu să-nșire pe siderala salbă
dezmierdul primăverii înveșnicit în plăsmuiri.
poezie
de
Liza Popa Diupon
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice