Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Copiii nimănui
Trecem grăbiți pe lângă ei
Și nu avem nimic de spus
Copii uitați de către zei
Cu răsăritul în apus.
Strâmbăm din nas că sunt murdari
Ș-au haine rupte și-s desculți
Dar suntem, Doamne-atât-de-avari
Și nu ne pasă de cei mulți.
Uităm c-au suflete și ei
Nu-s doar imagini în decor
Zicem scârbiți că-s derbedei
Ce-s oare-atunci părinții lor!?
Și tot din carne sunt făcuți
Iar rănile la fel îi dor
Loviți de soartă de micuți
Se chinuiesc în lumea lor.
Să alinăm pe cât putem
Al sufletului lor tumult
Și chiar și-atunci când bani n-avem
O vorbă bună, oare-i mult?
poezie
de
Ioan Gelu Crișan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice