Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cunosc, deși mă tem
Cunosc dimensiunile Universului
Cel auster, dar și blândul pripas
Cunosc culoarea plânsului
Dar și ea bucuria cea fără de glas.
Cunosc infernul cel de pe redută
Și agonia aripii ce-i frântă
Cunosc ea dragostea pierdută
Și farmecul din lumea mută.
Cunosc candoarea fără de culoare
Ce-i amalgam de flori uscate
Cunosc ea vocea fără de paloare
Dar și asprimea firii neînfricate.
Cunosc absorbția de lumi ardente
Ce-și retrăiesc amorul crud
Cunosc ea viața cea fără regrete
Dar și amorul cel pierdut.
Cunosc, deși mă tem că-i bine
Angoasele de la-nceput de timp
Cunosc el răul ce străbate-n tine
Dar am moneda mea de schimb.
Cunosc ce-i simbol de destine
Ce timpul îl ademenește apoi
Cunosc ce este-n tot și chiar ce vine
El universul are-un vis cu noi.
poezie
de
Stelian Stancu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice