E mai târziu decât gândești!
În dreapta-i un dramaturg privește-i fața,
Buhăit și purpuriu, încordat și obosit,
Se-înfoaie ca un pașă și-și mângâie mustața,
Urât de mulți, invidiat și admirat. Nesuferit.
Mâlos, prietene, bolborosește viața-n tine,
Vin, femei trandafirii, cu ochi spaniolești!
Well, fiecare funie tot de-un pripon se ține:
Domnule,-i mult mai târziu decât gândești! Iată,-alături, vie,-o momâie se agită,
Cu priviri de lup sclipind ca o lanternă,
După fiecare sticlă de-absint golită,
De parcă Raiul ar fi aicea în tavernă.
O, jalnică epavă, pentru-ați curma chinul
Există-o mai Tare Băutură-n fântânile cerești!
Te-așteaptă-într-un năvod, flămând, rechinul...
Întotdeauna-i mai târziu decât gândești! Iar tu, cel care mă citești, oh, tu
Care ai sub ochi acest vers acum,
Îți amintești ce-ai plănuit să faci sau nu?
Ai făcut ce trebuia, nu te-ai abătut din drum?
Iată cârciumarul suflă-n lumânare,
Iar noaptea-i mai neagră decât neagră la ferești!
A sosit, Doamne, ora de plecare?
Ceasurile rămân mereu în urmă. Doare.
Întotdeauna-i mai târziu decât gândești!
Din păcate-i mult mai târziu decât gândești!
Da, mult, mult mai târziu decât gândești!
|
Module dinamice