Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Viforul, efebul iernii
Sus, pe coamă, vremea-n dungă se ridică rotocoale,
rar cernit, omătu' lasă praf de copt pe burta zării;
țipăt ce-nroșește prada cade-n gol și dă mirării
mărturii, să calce brâna ce sfidează munții-n poale.
Botul de sidef al nopții linge albele șiștoace,
vârfu-n vale, de-i pornit în geruire, pietre-apleacă;
se-ncovrigă orizontul, apa-nțepenește-n teacă,
viforul, efebul iernii, vâjâie prin poloboace.
Jos, Muncelu-și rupe-n fală des cămășile - e ceață,
urletul în patru labe nu se lasă pradă fricii,
ac de vreme-ncârligată-i coada ninsă a pisicii,
sfarmă acera-n pupilă gerul, până dimineață.
Șipotul din râu petrece stele una câte una,
gheața-i zdrențuită-n coaste, icre vor zvâcni în pește,
sub arinii-n desfrunzire ácele în crengi tivește;
grizonând secunda-n treacăt, sturul biciuie întruna.
A dvorit ca fruct al serii tainele și-a prins în vele -
luna... ce ritos coboară trasă-n codicele nopții...
prinsă-n tragicul căderii, cheamă îngerii-n adopții;
gândul - o durere-n ape; piatra - nafură din stele.
poezie
de
Valerian Bedrule
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice