Viforul, efebul iernii
Sus, pe coamă, vremea-n dungă se ridică rotocoale,
rar cernit, omătu' lasă praf de copt pe burta zării;
țipăt ce-nroșește prada cade-n gol și dă mirării
mărturii, să calce brâna ce sfidează munții-n poale.
Botul de sidef al nopții linge albele șiștoace,
vârfu-n vale, de-i pornit în geruire, pietre-apleacă;
se-ncovrigă orizontul, apa-nțepenește-n teacă,
viforul, efebul iernii, vâjâie prin poloboace.
Jos, Muncelu-și rupe-n fală des cămășile - e ceață,
urletul în patru labe nu se lasă pradă fricii,
ac de vreme-ncârligată-i coada ninsă a pisicii,
sfarmă acera-n pupilă gerul, până dimineață.
Șipotul din râu petrece stele una câte una,
gheața-i zdrențuită-n coaste, icre vor zvâcni în pește,
sub arinii-n desfrunzire ácele în crengi tivește;
grizonând secunda-n treacăt, sturul biciuie întruna.
A dvorit ca fruct al serii tainele și-a prins în vele -
luna... ce ritos coboară trasă-n codicele nopții...
prinsă-n tragicul căderii, cheamă îngerii-n adopții;
gândul - o durere-n ape; piatra - nafură din stele.
poezie de Valerian Bedrule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre văi
- poezii despre viscol
- poezii despre tragedie
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre pisici
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.