Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
La adio!
M-ai trezit, ca pe un verde, primăvara,
ochiul a mirare-mi sprijiniși de cer,
țipai șoapta ierbii, înfrunzind vioara,
colții ei de lapte să-mi topească ger.
Altoindu-mi vise cu a verii ceară,
mi-ai sădit vioara-n sângele buluc,
visele-ai rodit fuscei pentru scară,
a urca în miez, ca un ram de nuc.
A regret umplut-ai autumnale strune
cu frunze de dor și plâns de cocori,
alăptând vioara din palme cu brume,
tâmpla mi-ai plecat spre albe ninsori...
Muruiește-mi fruntea-n vifore-abisale,
geruiește-mi poale, spre a mă ologi,
tălpile îngheață-mi, brațe, rupe, goale,
sufletul viorii, rog, nu-l amorți...
Rodnică, mi-ai scurs mană de țărână,
An cu bune, rele, fac, spre Cer, demers,
să te scrie Brațul la Ani de Lumină,
la adio, clipei, plec genunchi de vers!
Tu rămâi trecutul, ce-l vor plânge strune,
Când va scârțâi al viorii stern,
Un An Nou pândește cu clipe-minune,
Să-mi hrănesc arcușul cu dospit etern.
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice