La secția de reanimare a anotimpurilor
Anotimpul meu preferat
Este la reanimare.
I-am promis ciocolată, bomboane...
Ascultă și taci!
În somnul adânc,
Brațe-copaci caută cu disperare un vraci,
Căci vara se teme de ruginiul din toamne.
Eu sufăr și plâng, ea,
Cu sărutul de maci,
Cu pivirea de grâne,
Cu trupul de val și mlădieri de sirenă,
Se apleacă în rugi,
Nemișcată rămâne...
Sângerează-n apusuri,
Fecioară indigenă ce se tânguie
Ascunzându-și nudul
Sub rochia în culorile rogvaivului.
Are febră aftoasă
Și pojar de petale.
Îi trebuiesc ploi reci
Și cataplasme de frunze
Pe alei și poteci...
Doar o secundă din paharul divin
Și mireasă în cetatea Ierusalimului,
Conectată la Univers, adoarme
La răsăritul de lună.
Stelele devin albatroși cu aripi de humă.
În flacăra lumânării,
Alte veri se adună.
Parfumu-i, în umbre și sipuri de vis s-a închis.
I-am badijonat sufletul
Cu trilul păsărilor, dar
A fost... în zadar...
Ca un miracol ne va alina durerea peste trei anotimpuri...
|
Module dinamice