Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Focul vremii
De m-aș întoarce în vâlvoarea vremii
Să sting până la urmă 'ntregul foc
Și în cenușa gri să fac mătănii,
Secundele încremenind pe loc,
Atâtea primăveri ar locui-ntr-o floare,
Atâția muguri mi-ar pocni la tâmple,
Nu s-ar mai pregăti, ca de plecare,
Cireada viselor mereu flămânde.
În iarba verde, verde mi-ar fi brațul,
Genunchiul l-aș înfige în pământ
Și-aș strânge cu putere-n juru-mi lațul
Iubirii crude - veșnic legământ!
'Napoia vremii dacă m-aș întoarce,
Reinventând alte bătăi de ceas,
Aș sechestra la mine în torace
Doar verile ce n-ar avea sălaș.
Și m-aș culca adesea-n miazănoapte.
Și m-aș trezi, firește-n miazăzi,
Cu pielea arsă de intensitate,
Plămânii respirandu-mi pe câmpii.
De m-aș întoarce vremii să-i sting focul
Lăsându-i poate-o urmă de scânteie,
Aș prinde în podeaua toamnei tocul
Temperamentului vulcanic de femeie
Și pasul meu - căderea altor frunze -
Ar mirosi a struguri între fructe.
Cu bruma dimineților pe buze,
Gura mea ar mai ști să te sărute.
Cum vremea însă curge într-un sens,
Acela-n care sufletul discerne,
Veni-va iarna și-am să-i rup, în mers,
Imagini - amalgamul de poeme.
Iar focul, un perpetuum mobile
Va arde în a timpului livadă
Lăsându-și urma lemnului în file:
Cenușa amintirilor grămadă!
poezie
de
Dana Ene
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice