Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mi-e atât de dor de tine, tată!
Mi-e atât de dor de tine, tată!
Că a-și da orice să-mi fii aproape,
Să-mi dai iar sfaturi înțelepte,
Ca filozofii în etate,
Să stăm la masă ca odată.
Mi-e atât de dor de tine, tată!
Să îți revăd privirea blândă,
Ce ochii negrii îți rotunjeau
Și râsul larg, deși cam rar,
Când lumea era mulțumită.
Nimica nu te supăra,
Ca lenea și minciuna coaptă,
Ce necuviința fluturau,
Fără tupeu, din poartă în poartă,
Crezând-o chiar emancipată.
Te războiai cu orișicine,
Pentru prostia afișată,
Ca să nu prindă rădăcini
La Poarta mult prealuminată,
Căci tu știai ce era sfânt.
Mi-e atât de dor de tine, tată!
De glasul tău cântând romanțe,
În zilele de sărbătoare,
De demnitatea-ți neclintită
Și de respectul tău din poartă,
Față de toți românii buni
Plini de omenie și credință.
Mi-e atât de dor de tine, tată!
Și mândră sunt, că eu ți-s fată,
Care iubește tot ce-i sfânt,
Așa cum îi spuneai odată.
Mi-e atât de dor, de tine, tată!
Și îmi lipsești, așa de mult.
poezie
de
Valeria Mahok
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice