Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cioc, cioc, cioc
Începem să murim pe dinăuntru și, asemeni altor statui,
Dedicăm amintirii noastre eterne
O mulțime de fleacuri sculptate
În beton, bronz, ipsos sau lemn.
Putrezim; înăuntru, pe dinafară.
Așa se face că atunci când Moartea,
În cele din urmă, este expusă pe fețele noastre,
Prietenii
Sunt brusc liberi să recunoască, pur și simplu mirați,
Că, de fapt, nu ne-au cunoscut niciodată
Atât de bine...
poezie
de
Ted Sheridan
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice