Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Zvon de toamnă
Vântu-își fâlfâie-o aripă,
Trece lin peste ponoare,
Se oprește pentr-o clipă
Și privește lung în zare.
Lanu-încins, galben la față,
Suferă în agonie,
Fluturele se răsfață
Pe-o floare de colilie.
Păpădia-își pierde puful
Scuturându-și pălăria,
Tremură, vine năduful,
A sfârșit călătoria.
Palidă câmpia plânge
Cu-o lacrimă arămie
Și prin vene curge sânge
În strugurii copți din vie.
Rândunele dau ocoluri
Scrutând zarea cea senină,
Pleacă linistite-n stoluri
Spre ținuturi de lumină.
Graurii-nnegresc văzduhul,
Țipă-nnebuniți de foame,
Clocotește-n jur pământul
Prăduind negrele poame.
O răcoare vine-n noapte
Pornită de sus, din munte,
Greieri zdrăngănesc în șoapte
Frigul nopții să-l înfrunte.
De cămașă se dezbracă,
Închide ușor din pleoape,
Vara mulțumește, pleacă,
Semnul toamnei e aproape
poezie
de
Nicolae Matei
din
Călător prin anotimpuri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice