Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Priviri furișe
Ești dulcele care mă înfioară
Și gust de sare ce îți simt pe piele,
Ești universul unde gându-mi zboară,
Ca să-ți culeg în dar, buchet de stele.
Am să te rog să le așezi în glastră,
Să-ți lumineze drumul către mine,
Ca să putem, în nebunia noastră,
Să credem că tot cerul ne-aparține.
Nu se pot stinge, poate, niciodată
Atâta timp cât suntem împreună,
Fecior timid și-o preafrumoasă fată,
Ce se privesc în ochi, mână în mână.
Zâmbești din nou, sfioasă, preacurată
Și eu mai fur de pot, o sărutare,
Te fâstâcești, o clipă, dintr-o dată
Iar eu infricoșat îmi cer iertare.
Tu râzi și-ți spui... săracul.. mă iubește,
Dar e copil la suflet și e blând,
Iar gândul meu, în el, se ghemuiește
Ca inima să i-o ascult bătând.
Și uite-așa ne vom iubi de-a pururi,
Chiar dacă peste tot e disperare,
Eu fi-voi apa care-ți curge-n râuri,
Iar tu... fior de val la mal de mare.
poezie
de
Adi Conțu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice