Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Brațul de Lumină
Vor mai răzbi izvoare prin cojile de lut,
Copita căprioarei fura-va negrul scut
țărânei, să-și mângâie Lumina, încremenită
în ochiul plin de spaimă, fiindu-i ei menită...
Și se va coace grâul de mână cu mohorul,
Iar spicul, plin de aur, va săruta ogorul,
Chiar de rânji-va coasa prin buza ascuțită,
Va-ngenunchea Luminii cu fața mulțumită.
Și frunza o va duce pe drumul ei de fum,
Cu aripi de cocor va bate același drum,
Căindu-și neputerea, va naște clipe scurte
Și iernile bătrâne va trece-n flori, tăcute...
Mă va chema Acasă, de unde-am fost pornită,
Jelind doar clipa scurtă, ce mi-am dus irosită,
Voi dărui suflarea-mi, sporindu-i picătură
În tot ce-am semănat cu-a poeziei urmă...
Și de-mi va fi norocul s-adorm la rădăcină
De cimbrișor sau mentă, a le-ocroti hodină,
Visa-voi, mântuită, să redevin, română, suflare de țărână,
Cu Brațul de Lumină să mă atingă iarăși Cerul pe retină...
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice